Cultura, care vine de la cuvântul latin colere ce se traduce prin “a cultiva”/”a onora” se referă în general la activitate umană. Definiția dată de UNESCO considera cultura ca “o serie de caracteristici distincte a unei societăți sau grupă socială în termeni spirituali, materiali, intelectuali sau emoționali”.
Cultura reprezintă o moștenire ce se transmite cu ajutorul codurilor de comunicație specifice cum sunt gesturile ori cuvintele, scrisul și artele, mass media (presa, radioul, televiziunea), media interactivă (telefonul). În același fel se transmit gesturile, ritualurile, cunoștințele teoretice, normele abstracte, religia. Cultura poate fi însușita prin diverse forme ale memoriei subiective (reflexe, cuvinte, imagini) dar și prin intermediul memoriei obiective(obiecte, peisaje,cărți, numere, reguli).
Uzul popular al cuvântului cultură în multe societăți occidentale poate reflecta chiar caracterul stratificat al acelor societăți. Mulți folosesc acest cuvânt pentru a desemna bunuri de consum ale elitelor și activități cum ar fi bucătăria, arta sau muzica. Alți folosesc eticheta de “cultură înaltă” pentru a o distinge pe aceasta de cultura “joasă”, desemnând toate bunurile de consum care nu aparțin acestei elite.
Sursa: Wikipedia
 |
 ,,Cauta a trezi pe oameni, cum trezeste Dumnezeu toate in fiecare dimineata, prin lumina.”(Nicolaie Iorga) |
 |
Candva in istoria lumii, într-o tara, dupa ce a trecut la cele vesnice regele, a urmat ca succesor fiul. Nu dupa mult timp acesta a inlocuit toti sfetnicii incaruntiti la tample cu altii mai tineri. La prima sedinta de consiliu regele cel tanar si consilierii sai au hotarat sa-i omoare pe toti oamenii varstnici deoarece ziceau ei ,,ne incurca” si consuma alimentele in zadar. Isprava lor au pus-o in practica si si-au omorat batranii.
,,Auzind de aceasta, împaratul dintr-o împaratie vecina a vrut sa se convinga de adevar si le-a cerut, sub amenintare, celor care omorâsera batrânii sa le restituie funia de nisip pe care le-o dadusera cu o suta de ani în urma, întrucât se scursese sorocul împrumutului.”
Regele si consilierii sai ,,s-au framântat sa afle vreun raspuns adecvat spre a împiedica invazia si birurile cerute. Dar nimeni nu stia ce-i de facut.
Într-o seara, singurul tânar care nu-si putuse ucide tatal pentru ca-l iubea mai mult decât lumina ochilor, si-l ascunsese într-o hruba, s-a dus la el foarte abatut sa-i dea de mâncare.
Observându-i tristetea, batrânul l-a întrebat ce s-a întâmplat si tânarul i-a marturisit necazul ce s-a abatut asupra tarii.
Dupa oarecare cugetare, tatal i-a spus ca regele sa trimita un sol la împaratul vecin cu raspunsul ca îi restituie funia cu rugamintea de a-i da capatul de funie lasat ca mostra pentru refacerea celei împrumutate, în caz de distrugere. Sa spuna: „A noastra s-a distrus si vrem s-o construim din nou spre a v-o înapoia.“
Ascultându-l, împaratul a zâmbit:
– Tot mai traieste un batrân în tara voastra. Cinstiti-l, ca altfel va facem pe toti una cu pamântul.
Si de atunci, cica, nu s-ar mai omorî batrânii, desi în unele tari s-a aprobat eutanasierea voluntara a lor.”
(Inspirat din articolul lui I.Oprisan- Cultura literară | | NR. 438 din 20-septembrie-2013)
,,Un tată era foarte îngrijorat din cauza obiceiurilor rele pe care le avea fiul său de la o vreme. Căutând o soluție pentru a-l face pe acesta să revină pe drumul cel bun, bărbatul s-a gândit să ceară ajutorul unui bătrân înțelept.Tatăl i-a făcut cunoștință fiului sau cu bătrânul respectiv și acesta l-a invitat pe băiețel la o plimbare prin pădure.
Cei doi au pornit prin pădure și la un moment dat, bătrânul i-a arătat băiatului un mic copăcel pe care i-a cerut să îl scoată din pământ. Băiatul a reușit să scoată ușor copăcelul și cei doi și-au continuat drumul.
Din nou, bătrânul i-a arătat băiatului o mică plantă și i-a spus să o scoată din pământ, iar copilul nu a stat pe gânduri și a scos respectiva plantă din pământ, fără niciun efort.
Pe măsură ce înaintau prin pădure, înțeleptul i-a spus băiatului să scoată un tufiș din pământ și el așa a și făcut. A urmat apoi un mic copac pe care băiatul s-a chinuit puțin să îl scoată. În cele din urmă, bătrânul i-a arătat un copac mai mare și i-a spus copilului să îl scoată. Băiatul s-a chinuit cât s-a chinuit, încercând să scoată copacul din pământ în diferite feluri, însă nu a reușit.
Atunci, bătrânul s-a uitat la băiat și i-a spus zâmbind: “Așa stă treaba și cu obiceiurile pe care le avem, bune sau rele.”
Morala: De obiceiurile rele este greu să mai scapi odată ce acestea s-au împământenit în comportamentul tău. Cel mai bine este să scapi de acestea cât mai repede cu putință.” (Sursa: anidescoala.ro – Anca-17 iulie 2019)
Trimiteti opiniile dumneavoastra la adresa de mail preotalbumarin@gmail.com.