Sfaturi Parintesti
,,Sfaturi parintesti” sunt momente cand parintele Marin Albu, ofera si accepta sa ofere timp, atentie si respect tuturor persoanelor indiferent de varsta si religie.
,,Sfaturi parintesti” ajuta persoanele in procesul de dezvoltare individuala si colectiva sa aiba incredere in sine si sa gaseasca impreuna cu persoanele sfatuite capacitatea de a lua decizii potrivit propriilor convingeri.
,, Sfaturi parintesti” presupun: confidentialitate, respect fata de om si dreptul acestuia la autonomie, capacitatea de a lua decizii in propria-i viata.
Situatiile ce solicita ,,Sfaturi parintesti” sunt:
a. Situatii de criza: tentativa de suicid, sarcina nedorita, dependenta de droguri, respingerea de catre partener.
b. Situatii de facilitare: plasarea in munca, probleme de adaptare scolara, probleme maritale.
c. Situatii de prevenire: orientare profesionala, orientarea stilului de viata (in legatura cu dependenta de alcool, tigari, sex ,droguri etc.)
d. Situatii de dezvoltare: dezvoltarea unui concept de sine cu conotatii pozitive, reconversie profesionala, acceptarea bolii sau a mortii.
e. Omul este o persoana ce nu poate trai intre limite, apar in viata situatii neprevazute.
Parinte avem Nunta copiilor, se poate face pomenirea celor decedati in acelasi an cu Nunta?
Raspuns:
,,Dumnezeu deci nu este Dumnezeu al morţilor, ci al viilor, căci toţi trăiesc în El.”(Luca 20,38)
Nunta si Pomenirea sunt doua momente importante din viata familiei crestine, fiecare marcheaza un moment in istoria mantuirii omului.
Nunta este o Sfanta Taina in care Duhul Sfant se pogoara peste cei doi, barbat si femeie, sa fie una.
„Pomenirea celor adormiți în Domnul este un act de credință ortodoxă, întrucât ea se bazează pe credința că sufletul omului este nemuritor. (…) Când ne rugăm pentru cei adormiți în Domnul arătăm că îi iubim și după moarte, iar sufletul lor nemuritor simte iubirea noastră. (…) Pomenirea celor adormiți în Domnul este un act de speranță”. (Preafericitul Parinte Patriarh Daniel)
Nota: Nunta si Pomenirea se pot face in acelasi an fara nici o restrictie, ele sunt o comuniune de iubire intre oameni si Dumnezeu in momente diferite ale mantuirii.
SEXUALITATEA: DRAGOSTE SI PACAT
Dragii mei,
Va provoc la o discutie despre ceia ce inseamnna: ,,Sexualitatea: Dragoste si Pacat.” Nu doresc ca prin aceste discutii sa lezam demnitatea cuiva sau sa judecam omul: barbat si femeie. Dumnezeu nu obliga pe om spre virtute sau pacat, lasa voia fiecaruia sa aleaga: viata sau moartea, viata inseamna comuniunea cu Dumnezeu= Iubire, moartea inseamna lipsa de comuniune cu Dumnezeu= Moarte.
Moartea inseamna ,,neputinta de a putea iubi”.
Viata inseamna a iubi neconditionat ,,dragostea nu cade niciodata”.
Stimati prieteni,
Astept punctele voastre de vedere pe aceasta tema ,,SEXUALITATEA: DRAGOSTE SI PACAT” in mai multe episoade (punctele de vedere confidentiale le puteti trimite pe adresa de mail preotalbumarin@gmail.com).
In acelasi timp va rog sa transmiteti si prietenilor vostri tema de mai sus pentru a afla si punctele lor de vedere si impreuna sa ajungem la comuniune cu IUBIREA= DUMNEZEU.
Va multumeste anticipat,
Parintele Marin Albu
SEXUALITATEA DRAGOSTE
Binecuvantarea lui Dumnezeu prin revarsarea Harului Iubirii asupra barbatului si a femeii sa fie una.
,,Zambetul lui Dumnezeu din spatele lacrimilor cerului.”
Logodna
Logodna este o stare a fecioriei inainte de casatorie, o prietenie dintre un baiat si o fata, este unul din cela mai frumoase moment ale tineretii.Va mai aduceti aminte de acest moment?
Logodna nu permite consumarea casatoriei si ea poate fi facuta numai intre barbat si femeie. Ea are scopul ca cei doi, baiat si fata, sa-si verifice sentimentele si sa vada daca sunt compatibili prentru casatorie. ,,Sa va iubiti unul pe altul ca intr-un gand sa marturisiti.”
Casatoria
Este virtutea cea mai frumoasa ce izvoraste din Creator si salasluieste vesnic in om, barbat si femeie.
,,Barbatilor, iubiti pe femeile voastre, dupa cum si Hristos a iubit Biserica, si S-a dat pe Sine pentru ea,
Ca s-o sfinteasca, curatind-o cu baia apei prin cuvant,
Si ca s-o infatiseze Siesi, Biserica slavita, neavand pata sau zbarcitura, ori altceva de acest fel, ci ca sa fie sfanta si fara de prihana.
Asadar, barbatii sunt datori sa-si iubeasca femeile ca pe insesi trupurile lor. Cel ce-si iubeste femeia pe sine se iubeste.
Caci nimeni vreodata nu si-a urat trupul sau, ci fiecare il hraneste si il incalzeste, precum si Hristos Biserica,
Pentru ca suntem madulare ale trupului Lui, din carnea Lui si din oasele Lui.
De aceea, va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va alipi de femeia sa si vor fi amandoi un trup
Taina aceasta mare este; iar eu zic in Hristos si in Biserica.”
(Efeseni 5,25-32)
La inceputul mileniului trei, onoarea in casatorie este ca o floare de colt.
,,Raritarea acestei flori a transformat-o, în folclorul românesc, într-o comoară, un test suprem pentru cei care au curajul şi şansa de a o găsi. Tradiţional, este şi un simbol al dragostei, iar bărbaţii îşi demonstrau iubirea aventurându-se pe stâncile munţilor pentru a culege o floare de colţ şi a o dărui apoi fetei dragi.”
(Sursa: Realitatea.net-Simbol al dragostei la romani)
Onoarea in casatorie este iubirea dintre un singur barbat si o singura femeie. Daca a-ti auzit de cununia a doua sau a treia aceasta se da barbatului si femeiei datorita slabiciunii firii omenesti. Nu poate fi onoare in afara casatoriei, ci curvie.
Legamantul in casatorie
Legamantul in casatorie, nu este o slabiciune ci, un act de demnitate umana. Barbatul si femeia sunt doua jumatati care fac un intreg, familia unita prin Dragoste = Dumnezeu.
,,(1) Căsătoria se poate încheia dacă viitorii soţi au împlinit vârsta de 18 ani.
(2) Pentru motive temeinice, minorul care a împlinit vârsta de 16 ani se poate căsători în temeiul unui aviz medical, cu încuviinţarea părinţilor săi sau, după caz, a tutorelui şi cu autorizarea instanţei de tutelă în a cărei circumscripţie minorul îşi are domiciliul. În cazul în care unul dintre părinţi refuză să încuviinţeze căsătoria, instanţa de tutelă hotărăşte şi asupra acestei divergenţe, având în vedere interesul superior al copilului.
(3) Dacă unul dintre părinţi este decedat sau se află în imposibilitate de a-şi manifesta voinţa, încuviinţarea celuilalt părinte este suficientă.
(4) De asemenea, în condiţiile art. 398, este suficientă încuviinţarea părintelui care exercită autoritatea părintească.
(5) Dacă nu există nici părinţi, nici tutore care să poată încuviinţa căsătoria, este necesară încuviinţarea persoanei sau a autorităţii care a fost abilitată să exercite drepturile părinteşti.”
(Sursa: Noul Cod Civil actualizat 2018 – Legea 287/2009)
N o t a: In ceea ce priveste varsta matrimoniala.
Familia si societatea trebuie sa tina cont de evolutia biologica a trupului uman barbat si femeie, varsta de 16-18 ani este foarte adevarat reprezinta o norma juridica matrimoniala potrivita, (Noul Cod Civil actualizat 2018 – Legea 287/2009), dar trebuie sa tinem cont si de maturitatea sexuala a fiecarui individ. Unii indivizi, barbati si femei pot avea o maturitate sexuala mai timpurie si ii sfatuiesc pe parinti sa fie foarte atenti la evolutia sexuala a copiilor lor, fiti prietenii lor si nu judecatori. Instinctul de inmultire nu-l poti controla cu brutalitate (esti nesimtit, nesimtita), ci stand de vorba copil, parinte, medic,duhovnic.
Parinti, medici si duhovnici amintiti-va ca si voi ati fost copii!
Celibatul este o stare a omului, barbat sau femeie, in dorinta acestora de a vietui in lume sau in manastire si a intra in comuniune cu Iubirea = Dumnezeu.
Celibatul mirenesc
„Darurile sunt felurite… si felurite slujiri sunt… si lucrarile sunt felurite, dar acelasi Dumnezeu care lucreaza toate in toti spre folosul tuturor… impartind fiecaruia deosebi, dupa cum voieste.” (I Cor. 12, 4-11)
Sfantul Pavel ne vorbeste despre daruri si slujiri pe care fiecare le primeste in vederea unei diaconii (slujiri) in folosul comun. Nimeni nu este exclus de la chemarea de obste adresata tuturor, dar, ca intr-o simfonie, trebuie sa deosebim fiecare partitura sa muzicala, o vocatie cu totul personala, un destin unic. (Sursa: Crestin Ortodox .ro)
Celibatul religios
„Celibatul religios este fagaduinta de a trai necasatorit toata viata, numai cu scopul de a sluji Domnului in toata deplinatatea si nu altfel. Casatoria, este legea obsteasca. Celibatul este o exceptie care isi are temeiul in darul lui Dumnezeu. Nu toti pot primi necasatoria, ,,ci numai celor ce le este dat” (Matei. 19, 11). El este un sfat celor ce se simt in stare sa-l implineasca. „Cel ce nu este casatorit, se ingrijeste de slujba Domnului, cum sa placa mai bine lui Dumnezeu; cine este casatorit se ingrijeste mai mult de lucrurile lumii, cum sa placa sotiei” (I Cor.7,2,34; I Tim. 5,5). Orice preot este liber sa aleaga viata de casatorie sau feciorie celibatara. Astfel, celibatarul are datoria sa-si cerceteze sufletul sau daca poarta in sine acel foc al harului si a unei credinte mai tare decat moartea, daca are vointa de a duce greul singuratatii si al gospodariei personale prin sine insusi, daca are inclinari de a se ocupa cu rugaciunea, slujba si misiunea bisericeasca, care sa-i ocupe tot timpul, caci altfel se poate insela.
Celibatul este foarte usor pentru cine il traieste cu vrednicie deplina pentru Dumnezeu, dupa exemplul proorocilor, apostolilor si a sfintilor parinti din toate timpurile si, se va bucura de roadele infranarii si ale faptelor bune. „Ei nu s-au intinat cu femei, caci sunt feciorelnici si urmeaza Mielul oriunde el merge. Ei au fost rascumparati dintre oameni, ca cel dintai rod pentru Dumnezeu si pentru Miel”. -(Apoc. 14,4 §i 12-13). ( Sursa: CrestinOrtodox .ro)
,,Chipul cel dinlãuntru si cel dinafarã al monahului
Sf. Apostol Pavel a descris ca pentru sine chipul cel dinlãuntru al omului:
„M-am rãstignit împreunã cu Hristos; si nu eu mai trãiesc, ci Hristos trãieste în mine. Si viata mea de acum, în trup, o trãiesc în credinta în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit si S-a dat pe Sine însusi pentru mine”
(Galateni 2, 20).
Asadar Hristos este fãptura cea nouã a monahului sau monahul în Hristos este fãpturã nouã (II Corinteni 5, 17). El este înlãuntru si înafarã, blând si smerit, hotãrât si linistit. Tulburarea celor dinafarã nu-l sminteste din aceste însusiri sufletesti, dimpotrivã, el aduce liniste. Chipul cel dinlãuntru si cel dinafarã al monahului sunt într-o deplinã armonie, printr-unul strãvzi pe celãlalt.
Toti stim cã înlãuntrul nostru stau ascunse mãrgãritarul, comoara, talantul si altarul împãrãtiei lui Dumnezeu. Înlãuntrul nostru avem asadar posibilitatea sfinteniei. Dar posibilitatea încã nu e realitatea. De la sine numai, posibilitatea sfinteniei nu se transformã în sfintenie.
În viata duhovniceasã credinta hotãrâtã poate face ca posibilitatea sfinteniei sã se transforme în realitatea sfinteniei. Este nevointa monahului. Fãrã nevointã întinsã, sustinutã de convingere, orice posibilitate realã va rãmâne numai posibilitate sau chiar se va transforma în imposibilitate.
De pildã multi vin la cãlugãrie cu o pãrere bunã despre ei însisi, pãrere pe care nemãrturisit si-o pãstreazã si în mãnãstire. Pãrerea sau iubirea de sine e o formã subtire a mândriei. În mãnãstire viseazã sfintiri si litanii si viatã fericitã iar când aici dau de severitatea luptelor cu patimile, de tãierile dureroase ale pedepsirii întru toatã fapta bunã, visul se destramã si începe dezamãgirea si nemultumirea, camuflãrile mândriei. Dacã cel în cauzã îsi închide sufletul de cãtre povãtuirea duhovniceascã pentru cã aceasta taie amãgirea de sine din care creste dezamãgirea, bobul de grâu se schimbã în tãciune si se crede grâu nederptãtit. Aceasta este iubirea de sine pe care o mentine mândria si punctul de vamã al diavolului. Sufletele slãbãnogite de mândrie stau totusi pururea încordate în legitimã apãrare de cãtre orice îndregãtori, gata sã-si apere dreptatea si sã-si justifice întristarea, sã-si explice ei mai bine cauza si niciodatã nu simte trebuintã sã asculte si sã urmeze, dacã este o cale mai presus de ce pot ei pricepe. Asa se explicã îndepãrtãrile, împutinãrile si chiar întunecãrile de la rostul luminos al cãlugãriei.
Sufletul dus în robie e jefuit pe datã de toatã agoniseala sa duhovniceascã. Aceasta-i contabilitatea fricosului: zarafii cu banii lor falsi furã talantii nostrii buni.
Acum monahul lenes de mântuirea sa începe sã uite întelesul celor ce are de fãcut, se multumeste numai cu intrarea în cãlugãrie ca si cum cu aceasta si-ar fi ajuns scopul. Potoleste râvna de rãzboire cu slãbiciunile firii patimilor, îmbrãcãmintea sa de luptãtor al duhului pierde însemnãtatea ei de la început. Sandalele nu mai aleargã pe calea gãtirii evangheliei pãcii, calea duhului, ci o iau iarãsi pe calea pãmântului. Nici nu observã monahul molatic de minte când a fost scos din luptã si redus la un simplu cuier de haine cãlugãresti. Cu alte cuvinte nu vede cã a ajuns o mizerie cãzutã între tâlhari, un mincinos ala Domnului Hristos. Dacã monahul se complace într-o asemenea cãlugãrie de uniformã si nu-l doare stingerea luminilor sufletului sãu – întristarea e chipul unui suflet cu luminile stinse – înseamnã cã a dat în micime de suflet si a ajuns un om de nimic. Potrivit acestei îndreptãri el cautã altã hranã sufletului sãu: lauda oamenilor, aprobarea voilor sale. De povãtuitorii sãi se desparte sufleteste, judecându-i si gãsindu-le tot felul de pricini. Asa se cuibãreste viclenia în suflet si îl face pe monah om cu douã fete, morminte vãruite pe dinafarã, neîngrijit pe dinãuntru, ipocrit. Prinderea sufletului într-o viatã dinafarã de duh prin tãrâtele vietii e tot una cu ducerea lui iarãsi în temnita patimilor. Când monahul a realizat fãtãrnicia, a ajuns pe punctul de a pãrãsi cãlugãria. În ochii lui toti sunt fãtarnici, e o victimã nevinovatã a nedreptãtilor, de aceea osândindu-i, iese dintre ei. De aici se vede destul de limpede cã mândria singurã, chiar sub cea mai subtire formã a sa, cum e pãrerea de sine, dacã nu e tãiatã din rãdãcini e în stare sã risipeascã din suflet toatã viata dupã duh. Nu e mândria urâciunea pustiului ? De aceea când te crezi bun sã stii cã esti nebun si sã astepti ocara ca sã te curãtesti. Întunecarea aceasta însã ne aduce aminte de învinuirile pe care le-a adus Iisus peste capul celor ce fãtãrniceau virtutea. Astãzi pentru obrazele celor din îndãrãtnicie pãrãsesc lupta cãlugãrii. Biserica încearcã pedepsirea, scoaterea din monahism, afurisirea sau caterisirea. Crestinii nu au de învãtat nimic bun de la acesti dezertori si mincinosi. Biserica prin slujitorii ei nu face degrabã lucrul acesta, dar ce nu poate rugãmintea poate pedeapsa.
Plata neascultãrii de Bisericã este pierderea mântuirii.”
(Trepte spre vietuirea în monahism – Ieromonah Arsenie Boca )
Pentru Sfantul Ioan Gura de Aur, „casatoria este imaginea cerescului”, celibatul este o imagine mai directa a Imparatiei unde „nu se marita si nu se insoara” si unde „vom fi ca ingerii”. Veacul viitor nu va cunoaste modul dual al cuplurilor, nici cutare „sot” ca barbat, in fata unei „sotii” ca femeie, ci unitatea Masculinului si a Femininului in totalitatea lor, Adam-Eva reconstituit in dimensiunea sa spirituala.”
( Sursa: CrestinOrtodox.ro- Celibatul nemonahal)
Nimeni nu trebuie sa desconsidere: casatoria, calugaria si celibatul, prin cele trei stari ,,suspinam dupa lumina”, ,,Lumina care este Dumnezeu.”
,,Sfantul Maxim Marturisitorul spune ca pacatul este un mod de existenta «impotriva» existentei, contra naturii, deoarece fragmenteaza si corupe natura.”(CrestinOrtodox.ro.)
Ce zice Biblia despre concubinaj:
„Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: „Să nu preacurveşti.” Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui.” (Matei 5:27-28)
„Fugiţi de curvie! Orice alt păcat, pe care-l face omul, este un păcat săvârşit afară din trup; dar cine curveşte păcătuieşte împotriva trupului său.” (1. Corinteni 6:18)
„…eu cred că este bine ca omul să nu se atingă de femeie. Totuşi, din pricina curviei, fiecare bărbat să-şi aibă nevasta lui şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul ei.” (1. Corinteni 7:1-2)
„Celor neînsuraţi şi văduvelor le spun că este bine pentru ei să rămână ca mine. Dar, dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească; pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă.”( 1. Corinteni 7:8-9)
„Căci ştiţi bine că niciun curvar, niciun stricat, niciun lacom de avere, care este un închinător la idoli, n-are parte de moştenire în Împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu.”( Efeseni 5:5)
„Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră: să vă feriţi de curvie; fiecare din voi să ştie să-şi stăpânească vasul în sfinţenie şi cinste.” (1Tesaloniceni 4:3-4)
„Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea, şi patul să fie nespurcat, căci Dumnezeu va judeca pe curvari şi pe preacurvari.”( Evrei 13:7)
Taina Casatoriei, dar barbatul si femeia au relatii impotriva firii
,,Pentru aceea, Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocara, caci si femeile lor au schimbat fireasca randuiala cu cea impotriva firii;
Asemenea si barbatii lasand randuiala cea dupa fire a partii femeiesti, s-au aprins in pofta lor unii pentru altii, barbati cu barbati, savarsind rusinea si luand cu ei rasplata cuvenita ratacirii lor.
Acestia, desi au cunoscut dreapta oranduire a lui Dumnezeu, ca cei ce fac unele ca acestea sunt vrednici de moarte, nu numai ca fac ei acestea, ci le si incuviinteaza celor care le fac.„(Romani 1. 26-27, 32)
,,Dar Dumnezeu, trecând cu vederea veacurile neştiinţei, vesteşte acum oamenilor ca toţi de pretutindeni să se pocăiască.”(Faptele Apostolilor 17,30)
H o m o s a p i e n s = omul intelept, omul inteligent este singura fiinta umana existenta pe pamant.
Homosexualitatea este un cuvant format din prefixul grecesc: h o m o=acelasi si un radical latin: s e x u s =sex, deci homosexualitatea = de acelasi sex.
Homosexualitatea pacat: barbat cu barbat=gay
,,Sa nu te culci cu barbat, ca si cu femeie; aceasta este spurcaciune.(Levitic 18,22)
De se va culca cineva cu barbat ca si cu femeie, amandoi au facut nelegiuire.”(Levitic 20,13)
,,Asemenea si barbatii lasand randuiala cea dupa fire a partii femeiesti, s-au aprins in pofta lor unii pentru altii, barbati cu barbati, savarsind rusinea si luand cu ei rasplata cuvenita ratacirii lor.
Acestia, desi au cunoscut dreapta oranduire a lui Dumnezeu, ca cei ce fac unele ca acestea sunt vrednici de moarte, nu numai ca fac ei acestea, ci le si incuviinteaza celor care le fac.”(Romani 1.27, 32)
Homosexualitatea pacat: femeie cu femeie= lesbiene
,,Femeia cu purtare buna agoniseste cinstire, iar cea care uraste cinstea e o rusine.”(Pildele lui Solomon 11, 16)
,,Pentru aceea, Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocara, caci si femeile lor au schimbat fireasca randuiala cu cea impotriva firii;
Acestia, desi au cunoscut dreapta oranduire a lui Dumnezeu, ca cei ce fac unele ca acestea sunt vrednici de moarte, nu numai ca fac ei acestea, ci le si incuviinteaza celor care le fac.”(Romani 1. 26, 32)
Nota:
Cuvantul lui Dumnezeu este clar in aceasta privinta. Nu este loc de interpretare.
Este homosexualitatea o normalitate?
Homosexualitatea nu este o normalitate.
Este homosexualitatea o boala?
Homosexualitatea este o boala.
Cum se poate vindeca de aceasta boala (homosexualitatea) in mileniul III?
Redescoperiti Biserica si preotii duhovnici plini de ,,duh si adevar” si vor indrepta lumea.
,,Fugiţi de desfrânare! Orice păcat pe care-l va săvârşi omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrânării păcătuieşte în însuşi trupul său.
Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri?
Căci aţi fost cumpăraţi cu preţ! Slăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul vostru şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.” (I Corinteni 6, 18-20)
,,Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi.
Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre.
Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară.” (Matei 11,28-30)
Legile coiercitive nu rezolva aceasta problema. Am intalnit multe persoane care se aflau sub povara acestei boli si majoritatea s-au vindecat. Medicamentul a fost, este si va fi: sfatul si rugaciunea.
Preot Marin Albu
„Iar cine va sminti pe unul dintr-aceştia mici care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui să i se atârne de gât o piatră de moară şi să fie afundat în adâncul mării.
Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala.”(Matei 18,6-7)
Trimiteti intrebarile dumneavoastra la adresa de mail preotalbumarin@gmail.com.