A trecut o vreme de cand nu am mai postat pe Facebook, motivul: ,,m-am retras pentru a sta de vorba cu mine insumi.” Cuvantul Domnului Iisus Hristos, de la Luca, ma indeamna si ma responzalizeaza sa vorbesc cu timp si fara timp despre mesajul lui Dumnezeu in aceasta lume.
Sfanta Evanghelie dupa Matei 14, 22-33
,,Şi îndată Iisus a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui, pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor.Iar dând drumul mulţimilor, S-a suit în munte, ca să Se roage singur. Şi, făcându-se seară, era singur acolo.Iar corabia era acum la multe stadii departe de pământ, fiind învăluită de valuri, căci vântul era împotrivă.Iar la a patra strajă din noapte, a venit la ei Iisus, umblând pe mare.Văzându-L umblând pe mare, ucenicii s-au înspăimântat, zicând că e nălucă şi de frică au strigat.Dar El le-a vorbit îndată, zicându-le: Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!Iar Petru, răspunzând, a zis: Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte să vin la Tine pe apă.El i-a zis: Vino! Iar Petru, coborându-se din corabie, a mers pe apă şi a venit către Iisus.Dar văzând vântul, s-a temut şi, începând să se scufunde, a strigat, zicând: Doamne, scapă-mă!Iar Iisus, întinzând îndată mâna, l-a apucat şi a zis: Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?Şi suindu-se ei în corabie, s-a potolit vântul.Iar cei din corabie I s-au închinat, zicând: Cu adevărat Tu eşti Fiul lui Dumnezeu.”
Aceasta Evanghelie ne relateaza o minune pe care Domnul o face asupra firii: ,,potolirea furtunii”. Mesajul pericopei evanghelice se adreseaza crestinilor din toate timpurile, sa ia aminte la valurile vietii si sa nu-si piarda nadejdea in Dumnezeu.
,,Doamne miluieste-ne”, striga Petru! ,,Putin-credinciosule, pentru ce te-ai indoit?”
Asa calatoreste Dumnezeu cu toti cei din corabia vietii!
Fiti Binecuvantati!
(1)
Domnului să ne rugăm.
Dumnezeule, Dumnezeule, Dumnezeule: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, Treime Sfântă: ,,ia aminte cererea mea, ascultă rugăciunea mea, din buze fără de viclenie. Cercetat-ai inima mea, noaptea ai cercetat-o; cu foc m-ai lămurit, dar nu s-a aflat în mine nedreptate. Ca să nu grăiască gura mea lucruri omeneşti, pentru cuvintele buzelor Tale eu am păzit căi aspre. Îndreaptă picioarele mele în cărările Tale, ca să nu şovăie paşii mei. Eu am strigat, că m-ai auzit, Dumnezeule; pleacă urechea Ta către mine şi auzi cuvintele mele.”(Psalmul 16, 1,3-6)
,,Dă Doamne popoarelor lumii şi conducătorilor lor: sănătate, minte luminată şi dreaptă judecată.”
“Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin !”(Matei 6: 13)
Pr.Marin Albu
(2)
Domnului să ne rugăm.
Dumnezeule, Dumnezeule, Dumnezeule: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, Treime Sfântă: ,,Pus-ai fărădelegile noastre înaintea Ta, greşelile noastre ascunse, la lumina feţei Tale.”(Psalmul 89,8).
Căci mânia Ta ,,se descoperă din cer peste toată fărădelegea şi peste toată nedreptatea oamenilor care ţin nedreptatea drept adevăr.”(Romani 1,18)
Fii şi fiicele oamenilor, creştini şi necreştini, şi-au făcut ,,lege” ca să-şi ucidă pruncii în pântece să scape de vinovăţie, căzând prin aceasta chiar sub demnitatea animalelor, şi Tu ai răbdat!
Căci femeile creştine şi necreştine ,,şi-au schimbat fireasca rânduială cu cea împotriva firii; asemenea şi bărbaţii lăsând rânduiala cea după fire a părţii femeieşti, s-au aprins în pofta lor unii pentru alţii, bărbaţi cu bărbaţi, săvârşind ruşinea şi luând cu ei răsplata cuvenită rătăcirii lor,”( Romani 1, 26-27) şi Tu ai răbdat!
Noi oamenii, Doamne, suntem ,,plini fiind de toată nedreptatea, de desfrânare, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de purtări rele, bârfitori, grăitori de rău, urâtori de Dumnezeu, ocărâtori, semeţi, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, nesupuşi părinţilor, neînţelepţi, călcători de cuvânt, fără dragoste, fără milă;”( Romani 1,29-31) şi Tu rabzi!
Păsările, animalele sălbatice şi peştii plâng, că omul a stricat locaşul lor, iar pământul, apele şi văzduhul suspină, nepăsarea noastră a tuturor faţă de firea înconjurătoare, a omului de lângă noi, strigă către Tine şi Tu rabzi!
Conducători de popoare: regi, preşedinţi, liderii spirituali ai lumii ne-am înveşmântat ,,în porfiră şi vison” şi nu umblăm ca Tine Doamne pe ,,smeritul asin”, ci pe ,,calul înveşmântat în mândrie”, încercând în neştiinţa noastră să fim ,,dumnezei” în locul Tău, iar popoarele umblă bezmetice ca stupul fără regină.
,,Te rog, Doamne, dă popoarelor lumii şi conducătorilor lor: sănătate, minte luminată şi dreaptă judecată!”
“Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin !”(Matei 6: 13)
Pr.Marin Albu
(3)
Domnului să ne rugăm.
Dumnezeule, Dumnezeule, Dumnezeule: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, Treime Sfântă: Timpul pe care-l trăim cu această boală molipsitoare ,,COVID” este răspunsul la înstrăinarea omului de Tine, căci Tu ai zis: de ,,voi trimite vreo boală molipsitoare asupra poporului Meu, şi se va smeri poporul Meu, care se numeşte cu numele Meu, şi se vor ruga şi vor căuta faţa Mea, şi se vor întoarce de la căile lor cele rele, atunci îi voi auzi din cer, le voi ierta păcatele lor şi le voi tămădui ţara.”(2 Paralipomena 7, 13-14)
Te rugăm Dumnezeule, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, Treime Sfântă: inima noastră s-a răcit şi s-a înstrăinat de tot binele, Evanghelia, Cuvântul Tău, este ne băgat în seamă şi în urechile oamenilor pare a fi deşertăciune, cât de greu este pentru om!
,,Nu am (avem) inima plină de durere ca să Te caut (căutam). Nu am (avem) pocăința, nici umilința care întorc pe fii la moștenirea lor. Nu am (avem) lacrimi mângâietoare, Stăpâne. S-a întunecat mintea mea (noastră) cu cele lumești, și nu poate să caute spre Tine cu durere. S-a răcit inima mea (noastră) de atâtea ispite și nu poate să se înfierbânte cu lacrimile dragostei celei pentru Tine. Ci Tu, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule, Vistierul bunătăților, dăruiește-mi (dăruieşte-ne) pocăință neștirbită și inimă îndurerată, ca să pornesc (pornim) cu tot sufletul în căutarea Ta; căci fără de Tine mă voi (ne vom) înstrăina de tot binele. Dă-mi (dă-ne), așadar, Bunule, harul Tău. Te-am părăsit, Doamne; să nu mă (ne) părăsești. Am ieșit de la Tine; ieși în căutarea mea (noatra).”(Sf. Isac Şirul)
,,Dă, Doamne, popoarelor lumii şi conducătorilor lor: sănătate, minte luminată şi dreaptă judecată.”
“Ca a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin !”(Matei 6: 13)
Pr.Marin Albu
Duminica 7 mai 2020, de Cinzecime (Rusalii), in timpul Sfintei Liturghii la Biserica Sfantul Calinic si Izvorul Tamaduirii, a aparut pe cer aceasta binecuvantare a lui Dumnezeu.
Cand preotul rostea: ,,Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh, sa fie cu voi cu toti” un nor luminos a inceput sa se arate si sa se apropie de noi. Cei prezenti au marturisit dupa Sfanta Liturghie ca a fost ceva divin, vizibil, in timpul slujbei.
Cuvintele nu pot reda setimentele si trairile din sufletul omului! Doar exclamatii: ,, A fost Divin parinte!”
Că dacă trăim, pentru Domnul trăim, şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci şi dacă trăim, şi dacă murim, ai Domnului suntem.
Căci pentru aceasta a murit şi a înviat Hristos, ca să stăpânească şi peste morţi şi peste vii.”(Romani 14, 7-9)
Nota: ,,Şi aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis.”(Ioan 17,3)
1. Pelerinajul de Florii se suspendă anul acesta. Ramurile de salcie sau finic vor fi binecuvântate în biserică (în Sâmbăta lui Lazăr, 11 aprilie 2020, după Vecernie sau în Duminica Floriilor, 12 aprilie 2020) și vor fi distribuite, de către voluntari, credincioșilor din parohie care solicită aceasta. Voluntarii vor purta măşti şi mănuşi de protecţie.
2. În săptămâna Sfintelor Pătimiri, nu se săvârșește slujba Sfântului Maslu de obşte (comun), pentru a evita formarea unui grup mai mare de persoane.
3. Spovedania şi împărtășirea credincioşilor se pot săvârşi în continuare doar la domiciliu. La intrarea în locuinţa credincioşilor, preotul va utiliza încălţăminte de unică folosinţă şi mască sanitară, se va spăla pe mâini cu apă şi săpun şi cu dezinfectant, va folosi doar o carte de cult şi epitrahil, trusa liturgică pentru împărtăşirea celor bolnavi, obiecte care vor fi atât anterior, cât și ulterior dezinfectate (conform îndrumărilor din 22 martie 2020).
4. Pâinea binecuvântată, în formă de mici prescuri, stropită cu agheasmă şi vin, numită „Paşti”, va fi sfinţită anul acesta în Joia Mare, 16 aprilie 2020, după Sfânta Liturghie, şi va fi ambalată igienic în pachete închise. În zilele de vineri şi sâmbătă, „Paştile” vor fi distribuite gratuit credincioşilor, în locuri special amenajate în afara lăcaşurilor de cult. Personalul deservent va purta mască şi mănuşi de protecţie.
5. Accesul la aceste locuri speciale din afara lăcaşurilor de cult se va organiza în zilele premergătoare Sfintelor Paşti (vineri şi sâmbătă, înainte de noaptea Învierii), respectându-se aceleaşi reguli sanitare ca şi în magazinele alimentare (mască sanitară, distanţă socială de 2 metri, marcată în faţa locului special amenajat).
6. Pentru credincioșii vârstnici şi bolnavi, „Paştile” vor fi distribuite la domiciliu de către voluntari, vineri şi sâmbătă sau în prima zi de Paşti. Voluntarii vor purta mască şi mănuşi de protecţie, precum şi ecuson nominal, semnat şi ştampilat de către fiecare parohie.
7. Pentru a nu fi întreruptă tradiţia începută în anul 2009, privind aducerea Sfintei Lumini de la Ierusalim, mai ales în această perioadă în care speranţa şi lumina trebuie aduse în sufletele oamenilor greu încercaţi de izolare sau de boală, Sfânta Lumină va fi adusă de la Ierusalim, sâmbătă, 18 aprilie 2020, spre seară şi va fi distribuită delegaţiilor eparhiilor la Aeroportul Internaţional Otopeni, care vor purta mască şi mănuşi de protecţie şi vor respecta distanţa socială de 2 metri. Centrele eparhiale, prin protopopiate, vor distribui Lumina Sfântă fiecărei parohii. Voluntarii din parohii, purtând mască, mănuşi şi ecuson, vor primi Sfânta Lumină şi o vor distribui doar la casele credincioșilor care o solicită şi care o aşteaptă numai în fața locuinței, având în mână o candelă sau o lumânare.
8. Rânduielile liturgice și tipiconale nu se modifică în această perioadă în care slujbele se săvârșesc doar de către slujitorii bisericești, fără participarea fizică a credincioşilor mireni. Astfel, în Vinerea Mare (17 aprilie 2020), seara, după slujba Prohodului Domnului, biserica va fi înconjurată o singură dată de către slujitorii bisericești prezenți, dar fără participarea credincioşilor mireni.
9. De asemenea, slujba Învierii Domnului, la care anul acesta nu participă credincioşi mireni, va începe, potrivit tipicului, în afara lăcaşului de cult, la ora 00.00 din noapte, deoarece Învierea lui Hristos este temelia învierii tuturor oamenilor. În acest sens, imediat după chemarea Veniți de primiți lumină! şi cântarea Învierea Ta, Hristoase, Mântuitorule, se va citi Sfânta Evanghelie, se rosteşte binecuvântarea „Slavă Sfintei…”, după care clericii vor cânta de trei ori troparul Hristos a înviat!, se va cădi spre cele patru puncte cardinale şi se va rosti ectenia mare, apoi toţi clericii vor intra în biserică, pentru continuarea Canonului Învierii şi pentru săvârşirea Sfintei Liturghii.
10. La ora 00.00 din noapte, în timp ce clopotele răsună la toate bisericile unde se săvârșește slujba Învierii, credincioșii mireni, având candelele aprinse, pot ieşi la ferestre şi balcoane sau în curțile caselor lor, adresându-se unul către altul, de la distanța de 2 m, cu salutul pascal Hristos a înviat! și răspunsul Adevărat a înviat!, fără a deranja pe alţi vecini care nu doresc să participe la această sărbătoare.
11. În prima zi de Paşti, începând cu ora 06.00 dimineața, voluntarii din parohii vor putea oferi credincioşilor vârstnici şi bolnavi „Paştile”, precum şi pachete cu daruri alimentare de Paşti (ouă, cozonac, dulciuri etc.).
12. Tot în prima zi de Paşti, slujba Vecerniei sau „A doua Înviere”, se săvârşeşte în biserici, începând cu ora 12.00, dar fără participarea credincioşilor mireni.
13. Prezentele Îndrumări completează recomandările Cancelariei Sfântului Sinod din 22 martie 2020 intitulate Noi măsuri privind slujbele și activitățile sociale bisericești.
14. Orice act de indisciplină a clericilor (ierarhi, preoţi şi diaconi) sau a credincioşilor mireni afectează negativ imaginea Bisericii în societate, deoarece, în timpul stării de urgență, toţi avem obligaţia de a respecta dispoziţiile autorităţilor de stat, în caz contrar, vom suporta sancţiunile prevăzute de lege.
15. Să ne rugăm lui Dumnezeu, Maicii Domnului şi tuturor sfinţilor ca starea aceasta de grea încercare cauzată de pandemia actuală să înceteze cât mai curând!
Cancelaria Sfântului Sinod
miercuri, 08 aprilie 2020”
(sursa: basilica.ro)
Apostol (greacă: ἀπειστολος, transliterat apostolos, lit. crainic,vestitor, trimis)La plinirea vremii, Dumnezeu a chemat 12 ucenici în obștea Bisericii Crestine, dându-le misiunea de a propovădui adevărul si a-l transmite prin Succesiune Apostolica condusa de Duhul Sfant. Potrivit Evangheliei, Iuda Iscarioteanul a fost unul dintre primii apostoli, dar odată cu lepădarea de credință și moartea sa, prin tragere la sorti locul acestuia l-a ocupat Apostolul Matia.
• Simon, zis Petru – (29 iunie și 16 ianuarie) răstignit pe cruce;
• Andrei cel Întâi chemat – (30 noiembrie) fratele lui Petru; răstignit pe cruce;
• Iacov (fiul lui Zevedei) – (30 aprilie) zis cel Mare; decapitat;
• Ioan Teologul – (26 septembrie și 8 mai) fratele lui Iacov (fiul lui Zevedei);
• Filip – (14 noiembrie) răstignit pe cruce;
• Bartolomeu – (11 iunie și 25 august) zis și Natanail; răstignit, jupuit și decapitat;
• Toma – (6 octombrie) s-a săvârșit fiind pătruns cu cinci sulițe;
• Matei – (16 noiembrie) zis și Levi, fratele lui Iacov; ars de viu;
• Iacov (fiul lui Alfeu) – (9 octombrie) răstignit pe cruce;
• Iuda – (19 iunie) numit și Levi, supranumit Tadeu, fratele lui Iacov, fratele Domnului; răstignit pe cruce;
• Simon Zilotul – (10 mai) zis și Canaanitul; răstignit pe cruce;
• Matia – (9 august) în locul lui Iuda Iscarioteanul; omorât cu pietre și decapitat.
In anul 50, era noastra, cei 12 Apostoli s-au intrunit la Ierusalim si s-a constituit Sinodul Apostolic,
,,Şi unii, coborându-se din Iudeea, învăţau pe fraţi că: Dacă nu vă tăiaţi împrejur, după rânduiala lui Moise, nu puteţi să vă mântuiţi.
Şi făcându-se pentru ei împotrivire şi discuţie nu puţină cu Pavel şi Barnaba, au rânduit ca Pavel şi Barnaba şi alţi câţiva dintre ei să se suie la apostolii şi la preoţii din Ierusalim pentru această întrebare.”(Faptele Apostolilor 15, 1-2) ,,Apostolii si preotii s-au adunat ca sa cerceteze acest cuvant.”(Faptele Apostolilor 15,6)
Sinodul Apostolic a evidentiat sinodalitatea ca principiu si modalitate de lucru in Biserica Crestina, prin aceasta aratand ca desi sinodul este cea mai inalta autoritate care se constituie, nici el nu trebuie sa procedeze in mod imperativ, ci tot in spiritul in care trebuie exercitata orice autoritate bisericeasca, adica in spiritul intelegerii sau impacarii continue dintre dragoste, libertate si autoritate.
Nota:
,,Sinodul s-a întrunit pentru ca Apostolii să poată decide dacă noii convertiți la creștinism (neamurile, alții decât evreii) ar trebui să se supună în totalitate legilor lui Moise. Acest sinod a fost o reuniune excepțională a conducătorilor din întreaga Biserică. Timp de aproape două veacuri nu a mai existat nici o adunare a Bisericii care să se compare cu aceasta, până la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea, din 325.”(Sursa: OrthodoxWiki)
Ultimul Sinod Ecumenic a avut loc la Niceea in anul 787, de atunci si pana in anul 2019 nu s-a mai tinut nici un Sinod Ecumenic. Cand va ingadui Dumnezeu prin Duhul Sfant ne va face cunoscut aceasta. Noi sa ne rugam asa:
,,Unirea credintei si împartasirea Sfântului Duh cerând, pe noi însine si unii pe altii si toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam.”
Am constatat cu mahnire ca ,, episcopul” Francisc nu poate iesi din tiparul ereziei papale, ,,primatul papal”, care in 1054 a dus la separare.
Noi ,,parinte” Francisc v-am primit cu toata dragostea in duhul apostolic si evanghelic, dumneavoastra ati venit ca un sef de stat religios si nu ca un frate intru Hristos, calculand politic fiecare moment al vizitei insotit de un prozelitism ascuns.
Intorceti-va la Hristos ,,parinte” Francisc!
Iisus a zis: ,,Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.”(Ioan 14,6)
,,Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi roadă să aduceţi, şi roada voastră să rămână, ca Tatăl să vă dea orice-I veţi cere în numele Meu.
Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe altul.” (Ioan 15,16-17)
,,Ecumenic” provine de la cuvantul IKOS ce insemna casa, adica toti cei care sunt in Casa lui Dumnezeu, Biserica, si au aceeasi invatatura de credinta”
(Sinod= in greca: syn=impreuna, odos= cale ; = impreuna pe cale.)
SINODUL ECUMENIC ia decizii în privința formulărilor dogmatice,( doctrina) atunci când Biserica se confruntă cu erezii si stabileste norme canonice care reglementează modul de administrare al Bisericii.
Pana acum au fost 7 Sinoade Ecumenice:
I. Niceea, mai-august, anul 325.
II. Constantinopol, mai-iulie, anul 381.
III. Efes, iunie-iulie, anul 431.
IV. Calcedon, 8-25 octombrie, anul 451.
V. Constantinopol, 5-19 mai, anul 553.
VI. Constantinopol, noiembrie anul 680 – septembrie anul 681.
VII. Niceea, septembrie – octombrie 787.
De la ultimul Sinod Ecumenic anul 787, pana in anul 2019 nu s-a mai putut tine un alt Sinod Ecumenic, au fost sinoade locale, dar nu ecumenice.
Sinodul Ecumenic constituie autoritatea supremă în Biserica si hotararile acestuia au caracter normativ pentru toti crestinii.
,, Mişcare de refacere a unităţii văzute a Bisericii, divizată de-a lungul istoriei, datorită factorilor teologici şi neteologici, pe calea acordurilor şi dialogului teologic, a mărturiei comune, a cooperării şi asistenţei reciproce. Este considerată de Sfinţii Părinţi ca Erezia Ereziilor deoarece încearcă să alăture lucruri ce nu pot fi alăturate: adorarea lui Dumnezeu cu închinarea la idoli.” (sursa: Sfânta Mănăstire Dervent » Dicţionar » ecumenism)
,,Termenul modern de „ecumenism” a fost inventat si introdus în uz de John Mott (1865-1955), cunoscut lider francmason si presedinte al Y.M.K.A.. Acest lucru s-a întâmplat la congresul Y.M.K.A., care si-a desfasurat lucrarile în 1910 la Edinburg (Scotia), sub presedintia lui Mott. Atunci a si fost pus începutul miscarii ecumenice. Este caracteristic faptul ca John Mott nu a ales pentru desemnarea acestei miscari cuvântul latin occidental „universalism” (de la universum – univers), ci analogul grecesc „oecumenicos” (de unde si „ecumenism”), care se refera numai la Ortodoxie, ca religie cu adevarat universala.”
(sursa: https://ortodoxianecenzurata.wordpress.com/2010/10/28/ecumenismul-erezia-tuturor-ereziilor/)
N O T A:
Biserica Crestina este Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca, Marea Schisma din 1054 nu a putut imparti ce nu poate fi impartit: BISERICA.
Oamenii se pot separa, pot avea opinii diferite in formele sociale de convietuire: trib, ginta, stat, imperiu, uniuni de state (Uniunea Europeana, Statele Unite ale Americii etc.), Grupari religioase, Confesiuni religioase, Partide politice, Organizatii Non Guvernamentale etc.
BISERICA este o institutie divino-umana, nu se poate imparti, are ca scop mantuirea lumii si este condusa de Duhul Sfant, episcopii si preotii sunt ,,administratori ai tainelor lui Dumnezeu”.
,,Aşa să ne socotească pe noi fiecare om: ca slujitori ai lui Hristos şi ca iconomi ai tainelor lui Dumnezeu.”( I Corinteni 4,1)
Dumneavostra ,,parinte”Francisc sunteti seful religios al statului Vatican.
Biserica este condusa de Duhul Sfant prin sobornicitate.
Este foarte adevarat ca si intre episcopii ortodocsi sunt unii ,,papi”, refugiati in Biserica, insa Judecatorul va hotara soarta lor (Vezi pilda neghinelor, Matei 13, 36-43).
Noi trebuie sa lucram, sa ne rugam in SMERENIE: ,,Unirea credintei si împartasirea Sfântului Duh cerând, pe noi însine si unii pe altii si toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam.”
Duhul Sfant va face unitatea credintei nu cum vrea omul,ci cum vrea Domnul!
,,Iată acum ce este bun şi ce este frumos, decât numai a locui fraţii împreună!”(Psalmul 132,1)
Cu aceste cuvinte va spun: ,,BINE ATI VENIT PARINTE FRANCISC !” in Romania Apostolului Andrei cel care a intemeiat Biserica Crestina de pe aceste binecuvantate meleaguri.
Va impartaseste iubirea sa, un smerit preot crestin ortodox pe care Dumnezeu l-a invrednicit prin lucruri marunte sa vada cele duhovnicesti.
Dumnezeu Tatal, Fiul si Sfantul Duh, ce lucreaza in Biserica, sa ne lumineze mintea , sa avem dreapta judecata in credinta, nadejde si dragoste, spre a putea implini Testamentul lui Hristos: ,,CA TOTI SA FIM UNA”.
„Nu Mă rog ca să-i iei din lume, ci ca să-i păzeşti pe ei de cel viclean.
Ei nu sunt din lume, precum nici Eu nu sunt din lume.
Sfinţeşte-i pe ei întru adevărul Tău; cuvântul Tău este adevărul.
Precum M-ai trimis pe Mine în lume, şi Eu i-am trimis pe ei în lume.
Pentru ei Eu Mă sfinţesc pe Mine Însumi, ca şi ei să fie sfinţiţi întru adevăr.
Dar nu numai pentru aceştia Mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor,
Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.
Şi slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem:
Eu întru ei şi Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârşiţi întru unime, şi să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine.” (Ioan 17, 15-23)
N O T A:
Prima Biserica Crestina din Romania a fost intemeiata in secolul I de Sfantul Apostol Andrei.
Papa Leon al IX-lea (1049-1054) și Patriarhul Constantinopolului Mihail I Cerularie (1043-1058) in urma unor dezacorduri teologice majore, dar si de suprematie insotita de mandrie in lumea crestina, au semnat actele Marii Schisme in anul 1054.
Declaratia comuna semnata la Ierusalim, anul 1965, de catre Patriarhul Ecumenic Athenagoras si papa Paul al VI-lea ridica anatemele din 16-20 iulie 1054 dintre Biserica Ortodoxa si Biserica Romano-Catolica.
Oamenii au despartit ceia ce nu pot desparti: BISERICA CRESTINA, codusa de Duhul Sfant.
Va fi capabila generatia noastra sa implinesaca Testamentul Mantuitorului ,,CA TOTI SA FIE UNA!”
Sa ne rugam crestini: pentru pacea de sus și pentru mântuirea sufletelor noastre, pentru pacea a toată lumea, pentru bună starea sfintelor lui Dumnezeu Biserici și pentru unirea tuturor in Duhul Sfant.
Da Doamne crestinilor: SMERENIE, sanatate, minte luminata si dreapta judecata.
Botezul deschide împărăţia cerurilor celor ce-l primesc, după cuvântul Mântuitorului: „De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu” (Ioan 3,5). Sf. Grigorie Teologul zice că Scriptura cunoaşte trei feluri de naşteri: cea trupească, cea din botez şi cea din înviere. Fără naşterea prin Botez, nu e cu putinţă naşterea prin Înviere.” (Invatatura Crestin Ortodoxa)
a. ,,Pentru Botezul pruncilor, nu există zile sau ceasuri hotărâte, pentru ca să nu se întâmple să moară nebotezaţi. Dacă pruncul e firav şi există temere că nu va trai, el poate fi botezat îndată după naştere. Dacă nu, Botezul se face de obicei la opt zile după naşterea pruncului, sau în orice zi de sărbătoare după Liturghie.” (Invatatura Crestin Ortodoxa)
b. In cazuri normale botezul nu se face in Postul Mare (Sfintelor Pasti) si nici in celelalte posturi de peste an, avandu-se in vedere mesele si ospetele de bucurie care insotesc aceasta Sfanta Taina in casele crestinilor.
N O T A: Va sfatuiesc sa botezati copiii: daca este in perioada de post puneti masa de post, daca este in perioada de dulce puneti masa de dulce. Va marturisesc ca in perioada nestiintei mele am botezat 17 copii intr-o duminica de Florii, iar dupa aceasta luni de zile am avut o mare neliniste sufleteasca pe care v-o marturisesc acum.
Cat voi fi preot pe acest pamant nu pot boteza copii in post decat in cazuri de necesitate sau daca puneti masa de post.
Suntem crestini (episcopi, preoti si mireni), sa respectam Invatatura Crestin Ortodoxa, sa nu o transformam in castig urat si in desmierdari nefiresti.
Va multumeste pentu intelegere parintele Marin Albu!
Lumina Sfântă (în greacă: Άγιον Φως) sau focul haric, este considerată de creștinii ortodocși a fi o minune care se întâmplă în fiecare an la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim în Sâmbăta Mare, ziua dinaintea Paștelui Ortodox. Mulți o consideră cea mai veche minune anuală atestată a lumii creștine. A fost documentată consecvent din 1106, mențiunile anterioare fiind sporadice. Printre cele mai vechi menționări se numără: cea despre Sfântul Grigorie Luminătorul cca. 330 d. Hr. , apariția sfintei lumini după cucerirea Ierusalimului de către perși circa 617 d.Hr. Ceremonia este transmisă în direct în Grecia, Rusia, Ucraina, România, Belarus, Bulgaria, Georgia, Cipru, Liban și alte țări cu comunități majoritare creștin-ortodoxe.( Wikipedia)
,, Dupa ce Dumnezeu odinioara, in multe randuri si in multe chipuri, a vorbit parintilor nostri prin prooroci,
In zilele acestea mai de pe urma ne-a grait noua prin Fiul, pe Care L-a pus mostenitor a toate si prin Care a facut si veacurile;”(Evrei 1,1-2)
Lucrarea in Biserica o face Duhul Sfant de la Cinzecime si pana la a doua venire a lui Hristos prin Taina Preotiei ,,ca slujitori ai lui Hristos si ca iconomi ai tainelor lui Dumnezeu.”(1 Corinteni 4,1)
Istoria ne arata ca oameni ,,trupesti” si-au atribuit conducerea Bisericii potrivit vointei lor si nu lui Dumnezeu. Apostolul Pavel atrage atentia spunand:
,,Câtă vreme este între voi pizmă şi ceartă şi dezbinări, nu sunteţi, oare, trupeşti şi nu după firea omenească umblaţi?
Căci, când zice unul: Eu sunt al lui Pavel, iar altul: Eu sunt al lui Apollo, au nu sunteţi oameni trupeşti?
Dar ce este Apollo? Şi ce este Pavel? Slujitori prin care aţi crezut voi şi după cum i-a dat Domnul fiecăruia.
Eu am sădit, Apollo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească.
Astfel nici cel ce sădeşte nu e ceva, nici cel ce udă, ci numai Dumnezeu care face să crească.
Cel care sădeşte şi cel care udă sunt una şi fiecare îşi va lua plata după osteneala sa.
Căci noi împreună-lucrători cu Dumnezeu suntem; voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, zidirea lui Dumnezeu.
După harul lui Dumnezeu, cel dat mie, eu, ca un înţelept meşter, am pus temelia; iar altul zideşte. Dar fiecare să ia seama cum zideşte;
Căci nimeni nu poate pune altă temelie, decât cea pusă, care este Iisus Hristos.”( 1 Corinteni 3, 4-11)
,,Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse a decis luni sa rupa complet comuniunea euharistica cu Patriarhia Constantinopolului”, a declarat mitropolitul de Volokalamsk, Ilarion, responsabil pentru Departamentul de relatii externe al Patriarhiei Moscovei, citat de RIA Novosti.
,,Nu vom mai putea oficia slujbe in comun, preotii nostri nu vor mai participa la liturghii impreuna cu ierarhii Patriarhiei de Constantinopol”, a explicat el.(Ziare.com)
Nota:
Inalti Ierarhi fiti duhovnicesti si nu trupesti ,,Păstoriţi turma lui Dumnezeu, dată în paza voastră, cercetând-o, nu cu silnicie, ci cu voie bună, după Dumnezeu, nu pentru câştig urât, ci din dragoste;
Nu ca şi cum aţi fi stăpâni peste Biserici, ci pilde făcându-vă turmei.
Iar când Se va arăta Mai-marele păstorilor, veţi lua cununa cea neveştejită a măririi. „(1 Petru 5, 2-4)
Va aduce aminte, cu smerenie un preot din Biserica.
UNITATEA BISERICII
Noi vedem ca problemele unitatii intregii lumi crestine cuprind ramificatiile crestinismului istoric si in legatura cu aceasta , pe primul plan, se ridica problema principiului care trebuie sa stea la baza unitatii comune. …. Cuvintele Domnului „Ca toti sa fie una , cum suntem si Noi” indica faptul ca nu exista un alt principiu al unitatii ca acela , pe care noi il avem in Revelatie despre Unitatea Sfintei Treimi . Existenta trebuie sa fie una. Este imposibil sa se rezolve corect problemele unitatii Bisericii fara rezolvarea corecta a altor probleme dogmatice . Astfel, dogma Sfintei Treimi si, prin urmare , cea a purcederii Duhului Sfant are o importanta cardinala in Ecleziologie. …. In constiinta dogmatica ortodoxa nu exista nicio discordanta intre Fiinta – Fire si Ipostasuri. Si Fiinta si Ipostasul sunt absolut identice, fara sa se amestece unul cu altul . Aceasta identitate sau egalitate intre Persoana si Fire se pierde in perspectiva invataturii romano-catolice despre filioque deoarece acolo, se recunoaste pentru Fire o intaietate ontologica , o prioritate . Ipostasurile sunt concepute ca relatii contrarii in sanul unei Unice Fiinte . Intrucat Firii i se da o intaietate ontologica , Ipostasurile sunt trecute pe un plan secundar, deoarece se schimba totul, absolut totul si in ceea ce priveste Existenta si cea Dumnezeiasca si cea creata dupa chip si asemanare.
Cand o astfel de conceptie a Existentei Dumnezeiesti se transpune in planul vietii omenesti , in plan duhovnicesc, in planul lucrarii ascetice, atunci se creeaza aceeasi discordanta intre principiul persoanei si principiul firii, ultima prevaleaza asupra persoanei, ceea ce duce in Catolicism la o accentuare excesiva a momentului juridic in soteriologie, in actul liturgic ex opere operato , in ecleziologie – infailibilitatea papei ex cathedra , adica ex oficio. Toate acestea sunt posibile la ei in virtutea firii lucrurilor, independent de persoana papei, persoana care poate fi determinata prin firea ce sta mai sus de principiul persoanei. Aceasta structurare a duhului omenesc se reflecta si asupra cunoasterii in general si asupra societatii omenesti , asupra spiritului legilor, asupra tuturor. Si omenirea ajunge in impas: principiul obiectiv , supra-personal , impersonal a strivit persoana. Institutia , comunitatea , colectivul prevaleaza in constiinta oamenilor si persoana slujeste acestor teluri. Dar intrucat o astfel de ordine nu poate distruge ceea ce Dumnezeu a sadit in creatie , tot atat de invincibil ramane conflictul intre societate si persoana . Si oricat ar inabusi in sine oamenii persoana , aceasta persoana nu va inceta sa-si caute indreptatirea existentei sale , si nu exista o fire lipsita de personalitate. ( aici parintele Sofronie vrea sa spuna ca Fiinta dumnezeiasca –si cea omeneasca- nu exista in afara Persoanei , nu poate exista decat ipostaziata in Persoana- paranteza e a mea).
Atata timp cat nu se stabileste in constiinta oamenilor adevarata conceptie despre Existenta Dumnezeiasca , unde fiecare Persoana este purtatoarea intregii plinatati dumnezeiesti – adica unde Firea si Persoana constituie in sine o unitate simpla si absoluta ,unde fiecare Persoana este egala din punct de vedere dynamic intregii unitati treimice , adica un Dumnezeu adevarat si atotdesavarsit , absolut egal in celelalte persoane – si Unitatii celor Trei , unde se pastreaza o deplina egalitate intre principiul Firii si al Persoanei , pana atunci nu se va rezolva nici problema raportului societatii si persoanei in omenire.
 |
Gandirea parint. Sofronie se completeaza cu gandirea parint. D Staniloae : filioque: nu mai vede persoanele Sfintei Treimi ca fiind distincte . (Persoanele Sf Treimi sunt absolut identice si absolut distincte -) Iar aceasta face imposibila chiar iubirea dintre ele . Caci nemaiexistand ca doua persoane in actul purcederii Duhului, Tatal si Fiul nu se mai pot iubi. Propriu-zis existenta Duhului ca al treilea sau rolul lui de a arata marimea iubirii dintre Tatal si Fiul si de a-i pastra ca persoane distincte ramane fara obiect . El nu mai e propriu –zis al treilea ci al doilea . Duhul e vazut mai degraba ca cel ce-i scufunda pe cei doi intr-o unitate indistincta. Iar daca cei doi, pentru a purcede in comun pe Duhul se scufunda intr-un tot indistinct, duhul ca rezultat al acestora – tot indistinct, nu mai poate fi nici el persoana.(etc… Dogmatica) (ajungem tot la principiu impersonal -nota mea) |  |
Si tot parint. D S : catolicismul considerand problema mantuirii rezolvata printr-un act juridic( au pus accentul doar pe, si au interpretat gresit cuvintele sf Pavel , ca Hristos a murit in locul nostru pe cruce si ne-a reprezentat in fata Tatalui- ; sustin ca prin cadere , omul n-a suferit nicio alterare la nivel ontologic si si-a pastrat firea paradisiaca , ceea ce s-a alterat este relatia cu Dumnezeu , caruia prin pacat , omul i-a adus o grava ofensa. Aceasta ofensa vine Hristos sa o repare, reiese deci ca Dumnezeu nu moare pt om ci pt Sine Insusi – ) nu mai pune Euharistia in legatura cu starea de jertfa actuala a lui Hristos si nu mai vede stransa legatura intre impartasirea credinciosilor cu Hristos si starea Lui de jertfa ; ci o vede numai ca unirea din iubire cu Hristos ca izvor de putere bucurie si inviere. Deci separa caracterul de taina al Euharistiei de cel de jertfa si in acord cu aceasta nu mai vede nici in celelalte taine un aspect de jertfa. Iar acest fapt sta in legatura cu eliminarea eforturilor ascetice din viata credinciosilor afirmandu-se numai importanta semnelor de putere, neobservandu-se ca o putere lipsita de trasatura ascetica devine o putere de caracter lumesc , neduhovnicesc.
In Euharistie Hristos se aduce jertfa Tatalui ca om dar nu in mod juridic ci El ne deschide prin aceasta calea spre Tatal , odata cu Sine ne ofera si pe noi Tatalui caci la Tatal nu putem intra decat in stare de jertfa curata.
In cartea parintelui D. Popescu – Stiinta si Teologie- se arata cum acest tip de gandire a modelat chipul lumii din evul mediu pana azi . Sub influenta gandirii augustiniene, in scolastica apare separatia intre Dumnezeu si creatie , transcendenta lui Dumnezeu fiind inteleasa ca absenta din aceasta creatie , creatie a carei rationalitate si caracter teonom , teologia occidentala n-a mai fost capabila sa le recunoasca .
Aceasta intrucat pe fondul unei triadologii defectuoase, in care persoanele Sf Treimi sunt prezentate fie ca individualitati active ad extra pe cont propriu ,fie ca imposibil de identificat intr-o actiune unitara a carei sursa e Dumnezeul anonim si nu Sf Treime , gandirea occidentala nu s-a ocupat si n-a dezvoltat imaginea unui Dumnezeu care creeaza mereu prin Logosul sau.
Consecutiv, n-a dezvoltat nici chipul (biblic si bine reprezentat in traditia crestinismului ortodox) unui Hristos cosmic a carui intrupare si a carui activitate in trup sa depaseasca nivelul reconcilierii umanitatii pacatoase cu acel Dumnezeu orgolios si razbunator al soteriologiei (anselmiene) de factura juridica.
Astfel lumea a ramas fara o perspectiva teologica, de aici revendicadu-se atat gandirea deista ( separatia intre materie si spirit) cat si fenomenul secularizarii si materialismul stiintelor moderne , tendinta de epuizare industriala a lumii, consumismul. Articularea defectuoasa , deci, in scolastica a creatului cu necreatul a dus nu numai la revolta gandirii moderne si autonomia stiintelor ci si la excluderea interpretarii teo/teleologice a realitatii. Aceasta excludere era pregatita de thomismul care , contrar demersului augustinian-anselmian al interioritatii,se preocupa numai de sfera lumii obiective in ideea de a legitima suprematia Bisericii asupra lumii.
Concluzia –se potrivesc cuvintele parint. Sofronie :felul cum ne reprezentam mental Intaia Fiinta , pe Dumnezeul cel fara de inceput se rasfrange in toate manifestarile vietii noastre. Bineinteles , natura indeletnicirilor noastre de zi cu zi, purtarea noastra , rugaciunea ,relatiile cu oamenii si tot restul este mai important decat cunostintele teoretice , mai de neaparata trebuinta pentru mantuirea noastra decat speculatiile teologice abstracte , cu toate ca o viata de rugaciune , pana si cea mai riguroasa nu poate fi desavarsita fara cunoasterea intelegatoare a lui Dumnezeu….nici teologia fara rugaciune de pocainta , nici rugaciunea, chiar si fierbinte , dar fara o viziune teologica rezonabila , nu e desavarsirea .
Concluzia mea : cunostinta ingamfa , iubirea zideste (Ap. Pavel ).Dar cum el a facut ca nimeni altul apel la dialectica , la rationalitatea discursiva in demersul sau de-a ni-l descoperi pe Dumnezeu inseamna ca iubirea si cunoasterea trebuiesc armonios impletite . Marcu Ascetul in Legea duhovniceasca zice :cei trei mari uriasi ai diavolului sunt: nestiinta ,nepasarea , uitarea. Iar despre nestiinta spune ca e calea care duce la erezie.
Cecilia Naum
Din articolul Parintelui Sofronie Saharov- Unitatea bisericii- publicat in cartea „ Ne vorbeste parintele Sofronie -Scrisori „ Editura Bunavestire -Galati
PREOTIA
Însusirile slujitorilor bisericesti sunt cuprinse în Sfânta Scriptura după cum urmează:
1. ,,Vrednic de crezare este cuvântul: de pofteşte cineva episcopie, bun lucru doreşte.
2. Se cuvine , dar, ca episcopul să fie fără de prihană, barbat al unei singure femei, veghetor, înţelept, cuviincios, iubitor de străini, destoinic să înveţe pe alţii.
3. Nebeţiv, nedeprins să bată, neagonisitor de câştig urât, ci blând, paşnic, neiubitor de argint.
4. Bine chivernisind casa lui, avand copii ascultători, cu toata buna- cuviinţă.
5. Căci dacă nu ştie cineva să-şi rânduiască propria casă, cum v-a purta grijă de Biserica lui Dumnezeu?
6. Episcopul să nu fie de curând botezat, ca nu cumva, trufindu-se, să cadă în osânda diavolului.
7. Dar el trebuie să aibă şi mărturie bună de la cei din afară, ca să nu cadă în ocară şi în cursa diavolului.
8. Diaconii, de asemenea, trebuie să fie cucernici, nu vorbind în două feluri, nu dedaţi la vin mult, neagonisitori de câştig urât.
9. Păstrând taina credinţei în cuget curat.
10. Dar şi aceştia trebuie puşi mai întâi la încercare, apoi dacă se dovedesc fără prihana, să fie diaconiţi.
11. Femeile (lor) de asemenea să fie cuviincioase, neclevetitoare, cumpătate, credincioase întru toate.
12. Diaconii să fie barbaţi ai unei singure femei, să-şi chiverniseasca bine casele şi pe copii lor.
13. Căci cei ce slujesc bine, rang bun dobândesc şi mult curaj în credinţa cea întru Hristos Iisus” ( I Timotei 3, 1-13)
Datoriile preoţilor evidenţiate de catre Sfântul Apostol Petru în cuvinte clare şi pe înţelesul oamenilor:
1. ,,Pe preoţii cei dintre voi îi rog, ca unul ce sunt împreună – preot şi martor al patimilor lui Hristos şi părtaş al slavei ce v-a să se descopere:
2. Păstoriţi turma lui Hristos dată în paza voastră, cercetându-o nu cu silnicie, ci cu voie bună, după Dumnezeu, nu pentru câştig urât, ci din dragoste;
3. Nu ca şi cum aţi fi stăpâni peste Biserici, ci pilde făcându-vă turmei.
4. Iar când se va arăta Mai – Marele păstorilor, veţi lua cununa cea nevestejită a măririi. (I Petru 5,1-4)
PREOTIA
În Vechiul Testament funcţia sacerdotală până la Moise a fost îndeplinită de patriarhi fară o preoţie speciala(1) de la Moise se instituie preoţia din porunca divină (Levitic 8, 1-36) (2), vrednicia de arhiereu a fost dată pentru totdeauna lui Aaron, iar după dânsul întaiului-nascut al său şi urmaşilor acestuia (3).
(1)Pr. Conf. Dr. A. Stan, Dr. Prof. R. Rus, Istoria Religiilor, Manual pentru Seminariile Teologice, Ed. Institutului Biblic si de Misiune al BOR, Bucuresti 1991, pag. 311
(2)Biblia, Ed. Institutului Biblic si de Misiune al BOR, Bucuresti 2005
(3)Mica Biblie, Ed. Institutului Biblic si de Misiune al BOR, Bucuresti 2000, pag. 93
Preotul în Noul Testament este Hristos într-o continuă stare de slujire şi dăruire pentru noi şi cu noi Tatălui (1), are o preoţie care nu mai trece la altul (Evrei 7, 24-28). Hirotonia face pe cel ce o primeste iconom al tainelor lui Dumnezeu (I Corinteni 4, 1) , preotul nu este ales de oameni ci este chemat de Dumnezeu (Evrei 5, 4).
(1)Îndrumări Misionare, Ed. Institutului Biblic si de Misiune al BOR, Bucuresti 1986, pag. 577
Preotul AZI iconom al tainelor lui Dumnezeu
,,Nu glasul preoţilor, ci sufletul lor vrem să-l auzim“ * ( S. Mehedinţi)
,,Preotul să nu uite niciodată, că vorbeşte în numele lui Dumnezeu, iar nu în locul lui Dumnezeu”. * ( N. Iorga )
,,În măsura în care slujitorii Domnului sunt sfinţi, în acea măsură domneşte sfinţenia printre credincioşi “ ( Masillon) *
* Cugetari si Maxime – Arhimandrit Nifon Criveanu – Tipografia Cozia – 1929
SINODUL DIN CRETA 2016
Popor crestin in lumea de azi
Traim momente de mare tulburare intre membrii Bisericii Ortodoxe: episcopi, preoti calugari, preoti mireni, diaconi, vietuitori si vietuitoare in manastiri, crestini mireni si crestine, in urma Sinodului din Creta 2016.
Cu smerenie ma adresez voua ca preot si frate al vostru intru Hristos. E timpul sa luam aminte, sa stergem Biblia de praf si s-o deschidem:
,,1 Pe preoţii cei dintre voi îi rog ca unul ce sunt împreună-preot şi martor al patimilor lui Hristos şi părtaş al slavei celei ce va să se descopere:
2. Păstoriţi turma lui Dumnezeu, dată în paza voastră, cercetând-o, nu cu silnicie, ci cu voie bună, după Dumnezeu, nu pentru câştig urât, ci din dragoste;
3. Nu ca şi cum aţi fi stăpâni peste Biserici, ci pilde făcându-vă turmei.
4. Iar când Se va arăta Mai-marele păstorilor, veţi lua cununa cea neveştejită a măririi.
5. Tot aşa şi voi, fiilor duhovniceşti, supuneţi-vă preoţilor; şi toţi, unii faţă de alţii, îmbrăcaţi-vă întru smerenie, pentru că Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har.
6. Deci, smeriţi-vă sub mâna cea tare a lui Dumnezeu, ca El să vă înalţe la timpul cuvenit.
7. Lăsaţi-I Lui toată grija voastră, căci El are grijă de voi.
8. Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită.”(I Petru 5,1-8)
In ceea ce priveste hotararile Sinodului din Creta 2016 deschideti Sfanta Scriptura:
a.Faptele Sfintilor Apostolilor capitolul 5:
,,34. Şi ridicându-se în sinedriu un fariseu, anume Gamaliel, învăţător de Lege, cinstit de tot poporul, a poruncit să-i scoată pe oameni afară puţin,
35. Şi a zis către ei: Bărbaţi israeliţi, luaţi aminte la voi, ce aveţi să faceţi cu aceşti oameni.
38. Şi acum zic vouă: Feriţi-vă de oamenii aceştia şi lăsaţi-i, căci dacă această hotărâre sau lucrul acesta este de la oameni, se va nimici;
39. Iar dacă este de la Dumnezeu, nu veţi putea să-i nimiciţi, ca nu cumva să vă aflaţi şi luptători împotriva lui Dumnezeu.(Faptele Apostolilor 5, 34-35,38-39)
b.Evanghelia dupa Matei capitolul 15, 13. „Iar El, răspunzând, a zis: Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc, va fi smuls din rădăcină.”
Nu va tulburati si nu va grabiti sa dati anateme unii impotriva altora, ci smeriti-va in credinta, nadejde si dragoste caci:
,,1. De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
3. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
8. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii – se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;
9. Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.
10. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.
11. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.
12. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.
13. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.”(I Corinteni 13, 1-13)
Va chem si va indemn sa ne rugam impreuna asa:,,Da-ne Doamne sanatate, minte luminata si dreapta judecata.”
Preot Marin Albu,
Parohia Sfantul Calinic Cernicanul Craiova
Biserica – alte confesiuni si religii
Trăim o vreme în care spaţiul şi informaţia pentru locuitorii Terrei sunt la îndemână şi suntem aşa de aproape unii de alţii încât trebuie să găsim căi şi modalităţi de convieţuire. Religia este un raport liber şi conştient al omului cu Dumnezeu, dar omul în individualitate sa are diverse opţiuni în privinţa relaţiei sale cu Dumnezeu.
Creştinismul este religia iubirii, a dragostei spune Mântuitorul apostolilor: ,, Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul. Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unul faţă de altul” (Ioan 13,34-35), iar cei ce cred în Hristos nu se pot numi urmaşi dacă nu iubesc pe omul de lângă ei, ,,Cine iubeşte pe fratele său rămâne în lumină şi sminteală nu este în el. Iar cel ce urăşte pe fratele său este în întuneric şi umblă în întuneric şi nu ştie încotr-o se duce, pentru că întunericul a orbit ochi lui.” ( I Ioan 2, 10-11)
Aproapele meu este orice om de pe faţa pământului indiferent de religia lui, de starea lui socială. ,,Istoria Bisericii e plămada Duhului Sfânt cu elemente accesibile ale istoriei umane“ (*Nota) şi de aceia creştinul plin de Duhul Sfânt ,,toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă“ ( I Corinteni 13, 7)
,,Omul cel nou trebuie să se îmbrace în viaţa cea nou … Unde nu mai este elin şi iudeu, tăiere împrejur şi netăiere împrejur, barbar, scit, rob ori liber, ci toate întru toţi Hristos.” ( Coloseni 3, 11).
Se pune întrebarea: ce strategie trebuie să folosim în relaţia cu celelalte confesiuni creştine şi religii? Combaterea? Exemplul de vieţuire? Cred că exemplul de vieţuire ,,este calea şi adevărul”. ,,Un misionar creştin a mers în India să-l mărturisească pe Hristos, a căutat o călăuză să-l poarte din cetate în cetate, a găsit, dar acela i-a spus: ,,eu am religia mea, pot să-ţi fiu călăuză pe cale, dar să nu-mi vorbeşti de Dumnezeul tău, pentru că eu îl am pe al Meu”. S-a învoit misionarul, nu i-a vorbit niciodată de Mântuitorul Hristos, dar pe unde mergea era blând, rabdător, iubitor, răsplătea cu bine răul. După un timp călăuza se adresează misionarului: ,,vreu şi eu să mă fac creştin”. Îl întrebă misionarul: dar eu nu ţi-am vorbit despre Dumnezeul meu? Ştiu îi răspunse acesta. Nu mi-ai vorbit cu cuvântul, dar mi-ai vorbit cu fapta.”
Cântarea bisericească ,,Că sfânt eşti Dumnezeul nostru îi întru sfinţi Te odihneşti“ exprimă lucrarea Harului asupra omului şi apoi omul plin de har, nu mai trăieşte el, ci Hristos în el, şi aşa cum Hristos s-a oferit ca model de vieţuire fără să oblige pe cineva să-L urmeze, aşa şi creştinul purtător de Hristos cheamă pe aproapele său la mântuire fără a-l obliga în vreun fel.
Ortodoxia învaţă despre chemarea la mântuirea universală ,,Dumnezeu cheamă pe toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştiinţa adevărului să vină” ( I Timotei 2,4).” Unde e Duhul acolo e libertate” ( II Corinteni 3, 17), unde e libertate acolo este Hristos, unde este Hristos este Dumnezeu, unde este Dumnezeu este iubire, este dragoste.
*Nota: V. Coman, In apararea unitatii credintei strabune, Ed. Episcopiei Ortodoxe Romane a Oradiei, Oradea, 1989, pag. 24
Preot Marin Albu,
Parohia Sfantul Calinic Cernicanul Craiova